The Heart Laundromat
15 Wednesday May 2013
Posted in My Works
15 Wednesday May 2013
Posted in My Works
12 Sunday May 2013
Posted in Inspiration and Thoughts
Tags
beginner, brushes, color, painting, palette, photoshop, portrait, skin, swatches, texture, tutorials
The effect of a massive amount of reference available ends up making me overwhelmed. And by the time I am starting something, I almost give up trying to learn from others and just do it on my own. Well, that’s wrong. I guess students weren’t hanging out in Rembrandt’s workshop for nothing. You need to learn from the masters. And while the digital world and techniques may allow you to learn a lot without even leaving the house…I guess you should find your masters. I am trying now to perfect my portrait painting skills. And here are some pretty neat things I found:
Lauren has a longer tutorial that I found to be less amateur than a lot of things on deviantart.
This is from brazilian artist Amelia Woo. Click the picture to check out her tutorial. I prefer going a different way, but I think I will steal a bit from here too. I like that her palette is going to some crazy hues like blue, which I know is usually a good idea, but I tend to be too chicken to try. 
This is from a website I just discovered through deviantArt. It is a group of artists under the name of ConceptCookie. Even though most of their best resources come for a paid membership, I did find some useful free images (like closeups of how to paint face details). Actually considering to try out their membership. Here, it was useful to realize you can add details also with a more concentrated speckled brush (first one) 
I would follow this one only to pick some swatches and maybe the texturing part. I detest using the Smudge tool for skin and think it’s the amateur way out. 
11 Saturday May 2013
Tags
altman, character, development, digital, ginger, hair, inspiration, painting, photoshop, portrait, red, suburgatory, tessa
I seem to be addicted to shows that only a minority of people likes. I am almost condemned to never see a proper ending to a show I like. However, I take as much as I can get from them. By that I mean a few laughs, maybe a life lesson hidden between lines by a team of writers behind the pretty characters, and finally, the inspiration that comes with watching an awesome character live their life. It comes from that amazing and rare balance between the actor, their looks (not necessarily picture perfect) and the great writing. One of those characters for me was Tessa Altman from Suburgatory. I hope the show gets renewed.
So there it is, I was compelled to turn her into brushstrokes
07 Sunday Oct 2012
Posted in Snapshots by DeliaTee
01 Monday Oct 2012
Posted in Snapshots by DeliaTee
Tags
autumn, buildings, colors, fabrikk, hamar, høst, leaves, mjøsa, nature, norway, old, pretty, ringnes, vines, windows
I guess a short introduction is in order. I have long moved from Volda. Now living in a bit bigger place named Hamar, somewhere around an hour from Oslo. And autumn is knocking at the gates and I just had to catch that moment.
I love this sort of cult Norwegians seem to have with making their windows pretty to look at from the outside.
Tatiana was kind enough to let me take pics of her. Hope she doesn’t sue me for putting them out here.
Being slightly tempted to jump over the fence and go for a swing. Tatiana was slightly tempted to go and even out the length of the swings. Either way, I don’t think the house owner would be very pleased.
I simply adore nature in the autumn. Those colors…
Adorable little things you see on your way to school/work.
No idea what is going on behind that window, but I would make a drawing room in there.
Something divine in that lighting.
“Loc de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului”
Heading back home. Our ears are freezing. That yellowish light is tricky. It brings but the illusion of heat.
19 Sunday Aug 2012
Posted in Inspiration and Thoughts
A trecut atîta amar de vreme de cînd am dat scrisul pe ilustrație, că parcă îmi sunt un pic străine și word-ul și cuvintele (romînești). Totuși le simt ca pe niște prietene vechi. Le reîntîlnești după 3 ani de alergat prin viață și e nevoie doar de 5 minute pentru reconectare. Mergeți la o bere. Iar după alte 10 minute rîzi și vorbești ca și cum nu v-ați mai văzut de acum 3 zile.
Cu toate că mi-am pierdut obiceiul scrisului, am prins o poftă nebună de așternut niște ganduri, fie și virtual, cu impresia, poate iluzorie, ca am adunat în sfîrșit suficiente lucruri relevante de spus. Pentru că sunt unul din puținii oameni care au impresia că nu are rost să se manifeste atîta vreme cît nu are ceva consistent și util de comunicat.
Ceea ce mă aduce la tema zilei. Mă confrunt cu o seamă de dileme. Si cred că suma gîndurilor mele e echivalentă întrucîtva cu suma unori temeri și idei ce vehiculează pe seama rețelelor sociale și a blogosferei. Așa că îmi cer scuze dacă poate spun lucruri evidente.
1.Dacă nu apari consecvent în mediile virtuale, atunci încetezi să mai exiști. Versus..Dacă apari prea mult în mediile virtuale, atunci nu exiști în realitate, nu trăiești.
Am ajuns la concluzia că existența noastră astăzi, pentru a fi una completă, trebuie să fie una dublă. Întrebarea este dacă avem o delimitare. Care ar fi aceea? Observ o împărțire a utilizatorilor de facebook în 3 categorii: cei care iși documentează viața pînă la cele mai triviale detalii, de tipul sandvișului mîncat azi dimineață; cei care există doar cu un profil și observă din umbră activitatea celorlalți și cei care vor să împărtășească și cu alții informații interesante, apeluri la societate ș.a.m.d., în principiu chestiuni impersonale. Eu sunt în a doua categorie de ceva vreme. Dar flirtez cu celelalte două uneori. De dragul de a mai auzi un comment de la un prieten de departe cu care nu am mai avut vreme sa vorbesc. Sau doar ca sa ma asigur că lumea de acasă nu uită ca mai exist.
Recent am citit un articol interesant pe tema vieții pe facebook și omniprezenței tehnologiei. O fostă angajată a facebook ce a hotărît să se rupă de tehnologie. Vezi articolul aici. Mă duce cu gândul la o posibilă reacție în masă împotriva rețelelor în masă, și în favoarea contactului uman. Dar poate e doar wishful thinking.
De ceva vreme tot observ în cafenele cupluri și prieteni care chipurile se intîlnesc să mai stea de vorbă, iar 80% din timp și-l petrec în tăcere, cu ochii pe telefonul de pe masă. Am uneori senzația unui film futurist neliniștitor.
2.Cît din persoana privată îndrăznesc să expun pentru publicul larg? Și care ar fi motivația din spatele unei astfel de expuneri?
Aici nu mă gândesc la celebrități care se expun în propriile reality-show-uri, ci strict la blogosferă , facebook și pinterest. Acum 4 ani mă entuziasma albumul unei prietene pe o pagină de net de care nu mai auzisem până atunci. Se chema facebook. Aveam impresia unei comunități de oameni cool, care călătoresc și studiază. Impresie întărită de faptul că facebook îmi cerea informații despre școala unde am studiat și facultatea la care studiam la vremea respectivă. M-au inspirat albumul și mulțimea de prieteni din toată lumea pe care și-i făcuse prietena mea. Voiam sa ies și eu în lume, să cunosc oameni, să îmi deschid orizonturile. Speram ca facebook să rămînă un spațiu exclusiv, de care oamenii ignoranți să nu audă și în care să nu vrea să pășească. Să fie doar un loc pentru cei idealiști, pașnici și educați. N-a fost să fie.
Mai recent, am început să folosesc pinterest din motive relativ profesionale. Mă ajută să găsesc inspirație, să îmi organizez resursele, și eventual viitoare achiziții. Greșeala a fost să îmi leg contul de cel de Facebook. Brusc , de cînd pinterest a devenit extrem de popular, gusturile mele nu mai sunt cele ale unui anonim într-o mare de indivizi. Prietenii mei de pe facebook mă găsesc și îmi urmăresc activitatea. Nu mi-a trecut prin minte că boardurile mele vor trebui cenzurate după ce persoane cu care am o relație mai degrabă formală au început să îmi urmărească profilul. My bad. De două ori chiar. În primul rând pentru că nu am separat relațiile formale de cele informale pe profilul de facebook. Divaghez însă.
Cînd mă refer la persoana privată, am în minte 2 lucruri: opinii personale și elemente din viața privată (copii, ieșiri în oraș, petreceri etc).
Mai nou știm că riscul nu e doar acela de a fi insultat sau respins, ci și de a fi concediat, de a pierde un potențial loc de muncă ori de a fi bombardat cu mesaje promoționale. Iar în ultimă instanță, riscul de a răni apropiații cu propriile opinii. Pentru că puțini se obosesc să aleagă cu cine dintre cei 1000 de prieteni vor să își împărtășească statusul, iar dintre cei 1000 de prieteni, inevitabil, unul se va simți atins. Vulnerabilitate ar fi cuvîntul cheie.
Sunt o persoană care evită confruntările, și pe deasupra, deși gîndul general pare să fie că pentru a avea succes trebuie să fii tare și lipsit de lacrimi, nu aș rezista la o avalanșă de insulte, fie ele și nefondate. În general accept că oricine are o seamă de adevăruri personale și nu încerc să conving pe alții de adevărurile mele.
Atunci care e rostul ? Nu mă simt nici suficient de extraordinară, bine informată ori încrezătoare în propriile idei încît să mă transform într-un lider de opinie. Poate doar de dragul de a împărtăși cu alții care cred ca mine, de dragul acelui mic salt pe care îl face inima cînd citești textul altcuiva și parcă ți-ai citi propriile gînduri, scrise mai bine decît le-ai putea pune tu în cuvinte. De dragul de a deschide o discuție productivă, în care nu se aduc insulte, ci soluții și înțelegere. De dragul de a fi adulată de o mulțime de necunoscuți care să îmi dea Like? Nu prea…
Eu aș face-o în primul rînd pentru că am prea mulți oameni dragi acasă cu care nu voi putea menține legătura de-a lungul anilor, în ciuda vizitelor acasă.
Am cîțiva cunoscuți și unii prieteni care par că îndrăznesc să se expună cu toată ființa, cu tot sufletul și toate părerile. Dar cu care mi-e dor să vorbesc pe îndelete. Pe ei îi intreb dacă merită și dacă au fost tentați să se falsifice, dacă s-au cenzurat vreodată de dragul cunoscuților ori dacă au rănit prin ceea ce au expus. Pe cei care se țin departe de la a partaja informații și de la a activa în spațiul virtual, îi intreb ce i-a ținut departe.
11 Sunday Mar 2012
Posted in Inspiration and Thoughts
Tags
1001, 1900, 1944, beautiful, before you die, beginning, check, comedy, costumes, earworm, entertainment, garland, girl time, in, judy, list, louis, me, meet, mgm, midwest, movie, music, old hollywood, recommendation, saint, screenshot, see, to
I have had quite the mood for some old Hollywood movies. That combined with my recent addiction for a website where i can check off movies I have seen…gives one quite a few hours of cosy girl time. For whomever is trying to lose an earworm by getting a new earworm…I recommend Meet me in Saint Louis (1944)










This was one of Judy Garland’s favorite roles apparently. And I can see why. Just look at those costumes…(wiping drool). I loved the songs even though I am not usually a fan of 1 minute intermissions in the plot of the movie. It goes on my list of movies with most beautiful visuals. The ingredients are: St. Louis, beginning of 1900s, a large family and their issues, some love stories, a lot of dancing and singing. Enjoy!
As a bonus here is the potentially addictive website i am using: www.icheckmovies.com . I just love that I have access to all kinds of lists that I can tick off. I am currently tackling the “1001 movies to see before you die”.
10 Saturday Mar 2012
Posted in My Works
Haven’t done much in a while on this blog. I have been drawing, painting, reading, working and most of all struggling to write a readable text in Norwegian
Here’s me (still) experimenting with Photoshop.
I used as a source a picture I found on that amazing photo website 1x.com.
19 Monday Sep 2011
17 Sunday Jul 2011
Posted in Snapshots by DeliaTee
Have recently started being nostalgic about Volda. So I put together some virtual flashbacks.
Getting to meet Darinka on a late movie night. Behind is not the wall of a serial killer. It was my “learning norwegian” wall.
A little piece of Porse, our dorm, on a really snowy day.
After work moment. The boots, the umbrella, the waterproof bag – my arsenal
Let’s just say Captain Morgan was at a party that night.
Andrada and me were heading for Rokken, the student club. i think…
Experimenting with the camera.
Cozy time with Jade and Astrid. Movie, swimming and sauna.
Leaving Volda before Christmas. Got to the airport waaaay too early.
Photoshoot in extreme conditions. Frosty was my middle name.
Passing some time in the studio with Darinka.
Late night poster workshop for our play “Act SEX!”