Tags

, , , ,

Am auzit cu ceva timp în urmă că acum 20 de ani bucureştenii făceau haz de necaz şi îşi porecliseră regia de transport. RATB devenise un acronim pentru „Regia autonomă de turtit bucureşteni” sau „Regia autonomă de tîrît bucureşteni”(pentru vremea cînd se circula cu uşile deschise). Iaşul şi-ar merita şi el de cîţiva ani un acronim adaptat.

Să trecem peste lucrurile la ordinea zilei, ca acrobaţiile din microbuz în încercarea de a-ţi potrivi rucsacul între sînii şi burta unei doamne trecute de 70 (de kilograme). Am putea depăşi inclusiv ritualul „Coborîţi la prima?” cu mişcările sale-piruete unul în jurul altuia-, umbrelele şi genţile cotangente cu capul călătorilor binecuvîntaţi cu un loc pe scaun. Altceva îi dă dreptul RATP-ului la o nouă denumire. Călătorii ştiu de ce. La început a fost povestea cu reparatul liniilor de tramvai de la Billa. Apoi a început haosul din Dacia. Însă apogeul e atins de saga traseului Copou- Tîrgu Cucu-Tudor Vladimirescu –Baza 3- Tătăraşi- Copou. Muncitorii cu PET-uri de bere alături au reuşit cumva să scoată pe rînd cîte o porţiune din linii. Şi uite-aşa regia inovatoare s-a apucat de peticit traseul cu cîte un mijloc intermediar sau vreo rută ocolitoare.

O toamnă întreagă m-am distrat. Porneam dimineaţa cu un 11. Două staţii. Continuarea – un microbuz pînă în Tg. Cucu. 15 minute de aşteptare şi aproape ţopăiam de bucurie cînd vedeam cifra 1 în fruntea tramvaiului ce se apropia. După o oră eram de-a dreptul înviorată de coatele primite în coaste şi gata de cursuri. Cadoul a venit de Crăciun. Se terminaseră lucrările. Făceam acelaşi drum în 20 de minute. Dar, vai, fericirea n-a durat mult. Liniile au răsărit iarăşi din pămînt. Aşa am ajuns să mă urc de la Universitate într-un 1 şi să aflu la Carrefour de la un vatman iritat de ignoranţa mea că „Domnişoară, apoi tramvaiul ăsta de două săptămîni nu mai ajunge în Tătăraşi!!!”. Nu-i nimic, zic, iau un 11. O doamnă vatman a fost suficient de amabilă să nu mai deschidă uşile după ce mi-a explicat că nici 11 nu mai ajunge în Tătăraşi. Am ajuns în Dancu.

Începusem să mă obişnuiesc cu noua ordine. Un microbuz de la mine pînă la rond. De acolo, un 13 pînă în Copou. La fel cu traseul 11. Un microbuz pînă la rond, de acolo tramvaiul. N-a fost să fie. După 15 minute de aşteptat tramvaiul 11 aflu că nu mai e tramvai, e autobuz. Azi altă istorie. După cutuma stabilită, aşteptam tramvaiul 13 la rond. Miroseam că ceva nu e bine. Era în aer un iz de traseu modificat. Aflu că există un nou microbuz.

Punct şi de la capăt „…Porneam dimineaţa cu un 11. Două staţii. Continuarea – un microbuz pînă în Tg. Cucu. 15 minute de aşteptare şi aproape ţopăiam de bucurie cînd vedeam cifra 1 în fruntea tramvaiului ce se apropia. După o oră…” Acum ştiu de unde vine RATP- Reţeaua Autonomă Terminată de Paşte(le Cailor) sau Regia Autonomă de Tîmpit Pietonii.

Advertisements