Argument: cu putin timp in urma, un vecin vechi si de demult al bunica-mii a dat putin coltul. Credeti sau nu, i se spunea “Bebi”, desi mereu am avut dubii in legatura cu transcrierea numelui. In urma a ramas sotia lui, legendara in obstimea cartierului cu denumirea de “tanti Maricica”.

Acum, un dialog cu nepoata mea:

Ea(muscand cu pofta dintr-o chestie dulce): Uita, Maricica mi-o dat sufletul lui Bebi!

Eu( ma intreb daca sa o corectez): mhm…

Ea(frecandu-se pe burta): Mmmmmmm…si ce bun e. E cu frisca!

Eu(luptindu-ma cu un val de dezgust): Aha…

Ea(intinzand generoasa spre mine): Vrei si tu o bucatica din sufletul lui Bebi?

Eu(gasind victorioasa solutia): Nu, du-te la bunica. Poate ea vrea.

Advertisements