Tags

, , , ,

dacia

-Ce se întamplă cu o Dacie dupa ce îi faci plinul?
-Îşi dublează valoarea.

O cunoaştem cu toţii. Nu cred să fie pui de român care să nu fi circulat cu mijlocul de transport pe care îl asociez cu maşinuţele acelea din Familia Flintstone (alea care pornesc după ce alergi un pic).

Zilele trecute m-am mutat şi am avut onoarea să îmi încarc juma’ de viaţă într-un exemplar. Ar trebui să fim recunoscători. Avem prilejul de a mai vedea printre noi piese de muzeu.

Mă refer la Dacia 1300 sau Dacia 1310 (nu prea am reusit niciodata sa vad diferenţa). Aţi observat cum proprietarii de Dacie par să respecte un ritual al posesiunii şi să se încadreze într-un soi de tipologie?

În primul rînd, Dacia e pentru el un soi de instrument universal. E mai mult decît un vehicul. Cu Dacia mergi la nuntă (cu păpuşa îmbrăcată în mireasă şi garoafe lipite cu scotch pe capotă) şi îţi duci unchiul la groapă (poate aţi avut şi voi ocazia să vedeţi cîte un sicriu bine legat deasupra maşinii, circulînd prin oraş cu fîşie neagră legată de oglindă- de parcă mai ai nevoie de ea ca să te prinzi că e în doliu). Tot cu ea cari sacii de fasole şi cartofi de la ţară sau (cazul meu) cu ea te ajută vreun nene amabil să îţi muţi jumătate de casă.

Aţi văzut şi portbagajul acela home made din bare de metal, sudat deasupra maşinii? Poate una din primele forme de tuning autohton, cea mai bună dovadă a multiplelor utilizări ale Daciei, care pentru bărbaţi se poate transforma într-un echivalent al lego-ului pentru băieţei.

Unde mai pui că posesorul e de regulă un individ idealist, foarte încrezător în forţele ei şi fidel nevoie mare maşinii lui, cu ceva nostalgii legate de alte vremuri. Merge cu ea la munte sau la ţară, chit că are prostul obicei să îi cedeze cîte ceva în mijlocul drumului (o planetară, o bujie, ceva cu bateria etc ).Dar mereu posesorul e pregătit. În portbagaj găseşti piese de toate felurile, chei, piuliţe împrumutate de la maşina vecinului sau a cuiva care şi-a  lăsat-o prin parcarea blocului etc.

Cîteva caracteristici care nu vin din fabrică, dar inevitabil le cunoaşte toată lumea:

–         portiera de la Dacie nu se închide, se izbeşte

–         una din patru portiere, cel puţin, ori nu se deschide decît din afară, ori decît dinăuntru

–         una, cel puţin, din manetele pentru geam nu ridică geamul cum trebuie sau se blochează la un punct

–         capota se trînteşte (numai) cu forţă

–         centura de siguranţă nu se mai trage înapoi şi de multe ori e mai largă decît e cazul

Individul cu care am mers eu are o Dacie crem, asortată cu pete de rugină pe la colţuri. În dreptul scaunului din faţă, jos, există un dispozitiv care se vrea a fi un fel de aer condiţionat. Cu mica observaţie că eliberează aer fierbinte drept pe picioare. Volanul are în mijloc sigla Mercedes Benz şi în dreptul torpedoului stau lipite surprize de la guma Surf  cu maşini de Formula 1. Prin podeaua maşinii mîncată de rugină se vede asfaltul. Proprietarul e un idealist.

Am mai avut cîndva onoarea să merg la munte cu o Dacie care avea în loc de bancheta din spate doi saci cu cartofi.

Experienţe asemănătoare altcineva?

Advertisements